Pentru orice comandă efectuată, cumpărătorul va achita costurile de transport la primirea produselor comandate.

Caritas in veritate

Editura: Editura Presa Bună

Traducător: Mihai Pătraşcu

Colecția: Documente

Tema: Magisteriu

An apariție: 2009

Număr pagini: 108

Dimensiuni: 14 x 20 cm

Tip copertă: necartonata

Recomandată pentru vârsta: Audiență generală

Caritas in veritate (Caritatea în adevăr) este cea de a treia enciclică a papei Benedict al XVI-lea, semnată de suveranul pontif la Roma, „Sfântul Petru”, în al cincilea an de pontificat, la 29 iunie 2009, solemnitatea Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul. Enciclica a apărut şi în limba română, la Editura „Presa Bună”, în colecţia Documente, nr. 67.

După ce în Deus caritas est a vorbit despre iubire, iar în Spe salvi despre speranţă, în Caritas in veritate Benedict al XVI-lea învaţă despre caritate. „Caritatea este iubire primită şi dăruită. Ea este «har» (charis). Originea ei este iubirea care provine de la Tatăl prin Fiul, în Duhul Sfânt. Este iubire care din Fiul coboară asupra noastră. Este iubire creatoare, care ne-a dăruit existenţa; este iubirea răscumpărătoare, prin care suntem recreaţi. Iubire revelată şi realizată de Cristos (cf. In 13,1) şi «revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt» (Rom 5,5). Destinatari ai iubirii lui Dumnezeu, oamenii sunt constituiţi subiecţi ai carităţii, chemaţi să devină ei înşişi instrumente ale harului, pentru a revărsa caritatea lui Dumnezeu şi pentru a ţese legăturile carităţii. Acestei dinamici de caritate primită şi dăruită îi răspunde doctrina socială a Bisericii. Ea este «caritas in veritate in re sociali»: vestire a adevărului iubirii lui Cristos în societate. Această doctrină este slujire a carităţii, dar în adevăr.” (Caritas in veritate, 5)

Enciclica cuprinde o introducere, şase capitole şi o concluzie.

În introducere Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea spune că toţi oamenii simt impulsul interior de a iubi în mod autentic, iar iubirea şi adevărul nu-i abandonează niciodată complet pentru că sunt vocaţia pusă de Dumnezeu în inima şi în mintea fiecărui om. Iar Isus Cristos purifică şi eliberează de sărăciile noastre umane căutarea iubirii şi a adevărului şi ne dezvăluie în mod deplin iniţiativa de iubire şi planul de viaţă adevărată pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi.

În Caritas in veritate sunt abordate şase teme de o mare amploare: Mesajul enciclicei Populorum progressio (Capitolul I), Dezvoltarea umană în timpul nostru (Capitolul al II-lea), Fraternitatea, dezvoltarea economică şi societatea civilă (Capitolul al III-lea), Dezvoltarea popoarelor, drepturile şi obligaţiile, ambientul (Capitolul al IV-lea), Colaborarea familiei umane (Capitolul al V-lea) şi Dezvoltarea popoarelor şi tehnica (Capitolul al VI-lea).

În concluzie suveranul pontif aminteşte că fără Dumnezeu omul nu ştie unde să meargă şi nu reuşeşte nici să înţeleagă cine este el. Acum, poate mai mult ca oricând, trebuie să primim ca un real ajutor cuvintele lui Isus: „Fără mine nimic nu puteţi face” (In 15,5), dar şi încurajarea „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20). Umanismul care-l exclude pe Dumnezeu este un umanism inuman. Iubirea lui Dumnezeu ne cheamă să ieşim din ceea ce este limitat şi nedefinit, ne dă curaj de a lucra şi de a continua în căutarea binelui tuturor. Dezvoltarea are nevoie de creştini cu braţele ridicate spre Dumnezeu în gestul de rugăciune, creştini mişcaţi de conştiinţa că iubirea plină de adevăr, caritas in veritate, din care provine dezvoltarea autentică, nu este produsă de noi, ci ne este dăruită.

Papa încheie invocând mijlocirea Mariei care este Mater Ecclesiae, Speculum iustitiae şi Regina pacis, şi îşi exprimă dorinţa folosindu-se de cuvintele sfântului Paul: „Iubirea să fie fără ipocrizie, urâţi răul, ataşaţi-vă de bine, iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire frăţească, întreceţi-vă în a vă stima unii pe alţii” (Scrisoarea sfântului Paul către Romani 12,9-10).

Iustian-Ionuţ Petre