Pentru orice comandă efectuată, cumpărătorul va achita costurile de transport la primirea produselor comandate.

Instrucţiune cu privire la sinoadele diecezane

Editura: Editura Presa Bună

Traducător: Leonard Diac

Colecția: Documente

Tema: Magisteriu

An apariție: 2001

Număr pagini: 44

Dimensiuni: 10 x 14 cm

Tip copertă: necartonata

Recomandată pentru vârsta: Audiență generală

În constituţia apostolică Sacrae disciplinae leges, cu care era promulgat actualul Cod de drept canonic, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea aşeza printre elementele principale care, conform Conciliului Vatican II, caracterizează imaginea adevărată şi genuină a Bisericii „învăţătura, conform căreia Biserica este prezentată ca popor al lui Dumnezeu şi autoritatea ierarhică este propusă ca slujire; învăţătura conform căreia Biserica este văzută ca o „comuniune” şi care, aşadar, determină relaţiile care trebuie să existe între Bisericile particulare şi cea universală, între colegialitate şi primat; învăţătura conform căreia toţi membrii poporului  lui Dumnezeu participă, fiecare în felul său specific, la tripla funcţie a lui Cristos: preoţească, profetică şi regească.

În angajarea sa de fidelitate faţă de învăţătura conciliară, Codul de drept canonic a dat, printre altele, o înfăţişare înnoită instituţiei tradiţionale a sinodului diecezan, în care, cu diferite titluri, converg trăsăturile ecleziologice amintite mai sus. În canoanele 460-468 sunt stipulate normele juridice care trebuie respectate pentru celebrarea acestor lucrări ecleziale.

Recent, mai ales după promulgarea Codului de drept canonic, s-au înmulţit Bisericile particulare care au celebrat sau îşi propun să celebreze sinodul diecezan, recunoscut ca un mijloc important pentru actualizarea reînnoirii conciliare. Este menţionat în special Sinodul al II-lea Pastoral al Diecezei de Roma, încheiat în solemnitatea Rusaliilor din 1993, al cărui celebrare i-a oferit pontifului roman Ioan Paul al II-lea ocazia de a da învăţături preţioase. De altfel, în ultimele decenii, au fost semnalate şi alte forme pentru a exprima comuniunea diecezană, cunoscute uneori ca „adunări diecezane”, care, deşi prezintă aspecte comune cu sinoadele, sunt lipsite de o configuraţie clară canonică.

În privinţa sinodului diecezan, a-a considerat mai potrivit ca oricând, să se clarifice dispoziţiile legii canonice şi să fie dezvoltate şi clarificate procedurile care trebuie urmate în desfăşurarea lor, rămânând ferme dispoziţiile Codului de drept canonic. De altfel, este mai de dorit ca şi „adunările diecezane” sau alte adunări, în măsura asemănării lor de scopuri şi de alcătuire cu sinodul, să îşi găsească locul în alveola disciplinei canonice, prin primirea normelor canonice şi a Instrucţiunii prezente, pentru garantarea eficacităţii lor în conducerea Bisericii particulare.

Datorită interesului pe care îl poate avea în pregătirea sinodului diecezan, prezentei instrucţiuni i se alătură un Adaos, cu o semnificaţie indicativă, în care sunt enumerate principalele materii pentru care Codul de drept canonic face trimitere la normele diecezane.

Congregaţia pentru Episcopi şi Congregaţia pentru Evanghelizarea Popoarelor, competente în ceea ce priveşte exercitarea funcţiei episcopale în Biserica Latină, prezintă această Instrucţiune tuturor episcopilor Bisericii Latine. Astfel, ele încearcă să răspundă cererilor multor episcopi dornici fie să aibă un ajutor fratern în celebrarea sinodului diecezan, fie să contribuie la remedierea unor defecte şi inconsecvenţe care s-au descoperit uneori. (Introducere)