Pentru orice comandă efectuată, cumpărătorul va achita costurile de transport la primirea produselor comandate.

Parohia. Comunitate de credinţă, speranţă şi iubire creştină

Editura: Editura Sapientia

Colecția: Tratate de teologie

Tema: Teologie

An apariție: 2015

Număr ediție curentă: 2

Număr pagini: 286

Dimensiuni: 14 x 20 cm

Tip copertă: necartonata

Recomandată pentru vârsta: Audiență generală

Parohia. Comunitate de credinţă, speranţă şi iubire creştină

Decretul Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965) privind misiunea pastorală a episcopilor Christus Dominusafirmă că parohia este o comunitate concretă de credincioşi (communitas christifidelium), constituită în mod stabil în cadrul unei Biserici particulare, şi a cărei grijă pastorală este încredinţată unui preot paroh ca păstor propriu, sub autoritatea episcopului diecezan (cf. nr. 30).

Întreaga viaţă a parohiei, ca şi semnificaţia misiunilor sale apostolice faţă de societate, trebuie să fie înţelese şi trăite cu simţ de comuniune organică între preoţia comună şi preoţia ministerială, de colaborare fraternă şi dinamică între păstori şi credincioşi, cu respectarea absolută a drepturilor, îndatoririlor şi funcţiilor celorlalţi, unde fiecare are propriile competenţe şi propriile responsabilităţi.

Un element fundamental al noţiunii de „parohie” este grija pastoral sau grija faţă de suflete, specifică funcţiei de paroh, care se manifestă îndeosebi în predicarea cuvântului lui Dumnezeu, în administrarea sacramentelor şi în conducerea pastorală a comunităţii.

Despre această realitate tratează părintele Alois Bişoc, profesor de teologie pastorală la Institutul Teologia Romano-Catolic din Iași, în lucrarea apărută recent la Editura Sapientia cu titlul: Parohia, comunitate de credinţă, speranţă şi iubire creştină, pe care o prezentăm cititorilor noştri. Intenția autorului nu este o tratare completă, exhaustivă despre natura şi rolul parohiei, nici prezentarea tuturor funcţiilor liturgice, catehetice şi caritative din comunitatea parohială, ci o sinteză teologico-pastorală. Prin acest studiu pr. Bișoc dorește să contribuie la cunoașterea doctrinei teologico-pastorale despre parohie, cu problemele şi exigenţele actuale de reînnoire, rămănând mereu deschişi inspiraţiilor inovatoare ale Duhului Sfânt şi acţiunii sale în Biserică, pentru ca ea să corespundă tot mai mult modelului voit de Cristos şi pe care oamenii îl aşteaptă azi de la ea.

Părintele Alois Bişoc, în cele zece capitole, tratează despre realitatea parohiei pornind de la situaţia sa actuală și făcând referinţă la criza prin care ea trece sau de care poate fi ameninţată. Din cauza multor transformări socio-culturale, aşa-zisa „civilizaţie parohială”, întemeiată altădată pe coincidenţa dintre Biserică şi societate, pe apartenenţa socială construită în special în jurul comunităţilor parohiale, a fost zguduită din temelii.

Astfel, autorul doreşte să scoată în evidenţă validitatea şi importanţa parohiei, care, în ciuda crizei adevărate sau presupuse de care a fost lovită, rămâne o instituţie care trebuie preţuită ca expresie normală şi primară a pastoraţiei. Părintele pleacă de la cuvintele papei Francisc din exortaţia apostolic Evangelii gaudium, în care se afirmă că „parohia este prezenţă eclezială în teritoriu, loc al ascultării cuvântului, al creşterii vieţii creştine, al dialogului, al vestirii, al carităţii generoase, al adoraţiei şi al celebrării. Prin intermediul tuturor activităţilor sale, parohia îi încurajează şi îi formează pe membrii săi, ca să fie lucrători ai evangheliei. Este comunitate de comunităţi, sanctuar unde cei însetaţi merg să bea pentru a continua să meargă şi centru de trimitere misionară constantă”.

Cartea se adresează în principal studenţilor care se pregătesc pentru sfânta Preoţie, dar şi slujitorilor sacri şi celor angajaţi în pastoraţia parohială. Oferind mai multe principii şi sugestii pentru activitatea pastorală, lucrarea părintelui Alois Bişoc poate ajuta ca formarea şi creşterea vieţii creştine în parohie să fie tot mai mult o mărturie autentică în faţa lumii despre prezenţa lui Dumnezeu care, prin Duhul Sfânt, lucrează în istorie şi în inimile oamenilor.

Laurenţiu Turbuc