Enrichetta Alfieri (1891-1951), „soră de caritate” din Congregaţia Sf. Ioana Antida Thouret, angajată printr-un vot „să se dăruiască deplin celor săraci”, a experimentat minunea unei vindecări fizice prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria. Noua sa viaţă şi-a dedicat-o în slujba celor bolnavi, precum şi a celor închişi. 27 de ani a lăsat o influenţă de neşters în închisoarea milaneză Sf. Vittore, fiind caracterizată de „cei condamnaţi” ca fiind o persoană umilă, simplă, politicoasă, neobosită în practicarea carităţii, care transmitea tuturor o senzaţie de pace. Evalua persoanele după demnitatea lor primită de la Dumnezeu spunând că „o persoană nu coincide cu greşelile ei”.

Condamnată la moarte de regimul nazist a dat dovadă de frumuseţea carităţii creştine; un model elocvent, carismatic, însufleţit de virtute, viaţa ei devenind un exemplu în alcătuirea programului creştinului de astăzi.