Iosif Rafael Kalinowski (1835-1907) a văzut încă de mic consecinţele trgice ale regimului leninist – deportări continue şi execuţii capitale. Însufleţit de spiritualitatea Ordinului Carmelitan în preajma căruia a trăit, l-a atras idealul vieţii creştine. La un moment dat însă, aceasta a fost tulburată de şcolarizarea universitară a căror studii anticreştine erau impuse. Au trecut ani în care Iosif s-a cufundat în „deşertăciune aacestei lumi”. Începând să-şi caute pacea lăuntrică intră într-o biserică unde doreşte să se spovedească. Confesionalul era însă gol. Această experienţă l-a provocat ca mai târziu, când a devenit preot bătrân să nu-şi lase niciând gol confesinalul. A trăit o viaţă plină de aventură divină, dar şi marcată de suferinţă, considerat sfânt înainte de a muri. Un exemplu de viaţă pentru noi, creştinii din toate timpurile.