Pentru orice comandă efectuată, cumpărătorul va achita costurile de transport la primirea produselor comandate.

Comentariul Părinţilor Bisericii la Scrisoarea către Romani

Editura: Editura Universităţii din Bucureşti

Coordonator: Isidor Mărtincă

Traducător: Isidor Mărtincă

Tema: Teologie

An apariție: 2013

Număr pagini: 584

Dimensiuni: 18 x 25 cm

Tip copertă: necartonata

Recomandată pentru vârsta: Audiență generală

Comentariul Părinţilor Bisericii la Scrisoarea către Romani

Scrisoarea către Romani nu este, pur şi simplu, textul Occidentului creştin, dar este, într-o oarecare măsură, Occidentul. Autoritatea şi libertatea, autonomie şi destin, individ şi comunitate, universal şi particular sunt tensiuni generale care o străbat şi o structurează, în opinia celui care scrie, chiar înaintea acestor antinomii teologice – lege şi har, predestinare şi mântuire, lucrare şi credinţă – destinate să devină cele mai consolidate chei hermeneutice.

Astfel, dacă Biserica antică prin importanţa intrinsecă şi atenţia exegeţilor, stătea deoparte, cel puţin la Prima Scrisoare către Corinteni, începând cu Augustin Scrisoarea către Romani a devenit textul cheie al oricărei cotituri teologice şi ecleziologice, de la Toma d’Aquino la Erasmus, de la Kant Barth, până la ebraismul creştin al lui Jacob Taubes, cu a sa Teologie politică la Sfântul Paul, până la al nu ştiu câtelea, care închide exegeza la Romani, în mileniul trei semnalează, în numele unei necesare şi reînnoitoare antinomii între ebraism şi creştinism, aceeaşi concluzie cu cea din parabola mondenităţii cu Vorrede pusă de Luther în Scrisoarea paulină în cadrul traducerii sale germane a Noului Testament:

„Această scrisoare este partea cea mai importantă a Noului Testament şi Evanghelia cea mai pură; prin urmare este demn şi important ca fiecare creştin să o cunoască pe dinafară, cuvânt cu cuvânt; dar nu numai atât: trebuie să mediteze la ea în fiecare zi, ca şi cum ar fi pâinea zilnică a sufletului. (...) În această scrisoare găsim într-adevăr, într-un mod excelent ceea ce trebuie să ştie un creştin, ce înseamnă legea, Evanghelia, păcatul, pedeapsa, harul, credinţa (...). Aşadar este ca şi cum în această scrisoare Paul a dorit să rezume definitiv toată învăţătura creştină a Evangheliei şi să facă disponibilă o cale de acces către Vechiul Testament. Nu pot exista dubii, că cel care ţine această carte lângă inima sa, duce cu el lumina şi forţa Vechiului Testament; de aceea orice creştin trebuie să o cunoască foarte bine şi să mediteze la ea neîntrerupt”.