Aceste Rugăciuni şi promisiuni au apărut iniţial într-o carte tipărită la Toulouse, în 1740, şi au fost publicate de către Pr. Adrien Parvilliers din Societatea lui Isus, misionar apostolic în Ţara Sfântă, cu aprobarea, permisiunea şi recomandarea de a le răspândi.

Papa Pius al IX-Iea a luat cunoştinţă de aceste rugăciuni şi de prologul lor; el le-a aprobat la 31 mai 1862, recunoscându-le drept adevărate şi spre folosul sufletelor.

Sfânta Brigitta s-a născut în Suedia, din neam regesc, în jurul anului 1303 şi a  decedat la Roma, în 1373. Din fragedă vârstă, se simte atrasă de viata ascetică. Se căsătoreşte totuşi cu Ulf Gudmarsson, căruia îi dăruieşte opt copii. Cei doi soţi, asociaţi celui de-al Treilea Ordin Franciscan, întreprind o călătorie la Compostella, unde este venerat Apostolul Iacob; la puţin timp de la întoarcerea în ţară, Ulf moare la Alvastra (1344). Din acest moment, Brigitta se consacră întru totul vieţii religioase şi întemeiază o mănăstire. În 1349, plecând în pelerinaj, se opreşte la Roma, unde înfiinţează un azil pentru pelerinii şi studenţii suedezi. În ciuda sănătăţii şubrede, merge în pelerinaj şi la Ierusalim, însă îndată ce revine la Roma, moare (1373).

Canonizarea Sfintei Brigitta a fost făcută în 1391 de către Papa Bonifaciu al IX-Iea şi a trebuit să depăşească multe obstacole. Sub titlul Revelaţii, Brigitta a istorisit pătimirea lui Isus Cristos şi viaţa Sfintei Fecioare Maria, dar a adresat şi avertismente papilor, precum şi popoarelor şi regilor, reamintindu-le obligaţiile ce le revin. Sărbătoarea Sfintei Brigitta este la 23 iulie.