Una dintre marile acuze aduse de-a lungul istoriei comunităților evreiești din diferite țări europene este mimetismul. Dorința mimetică firească de la baza oricărei integrări individuale sau de grup într-o societate-gazdă s-a întors împotriva celor care, păstrându-și identitatea, au știut să se adapteze „prea bine”, și chiar să se „confunde” în mediul social. În diferite momente istorice, acest mimetism a provocat tensiuni uriașe care au condus la crize sociale majore, discriminări, violențe, pogromuri și răul suprem, Shoah. Aplicând teoria „țapului ispășitor” a lui Réné, Alberto Castaldini, specialist de nivel academic în evoluția diasporei evreiești în Europa, aduce în prim plan multitudinea de factori interni și externi comunității evreiești care au contribuit la apariția antisemitismului, întreținerea, alimentarea și culminarea acestuia cu atrocitățile din câmpurile de concentrare. Exemplele aduse cu precădere din teritoriile italiene, informează cititorul cu lux de amănunte despre posibilele cauze care au condus la răspândirea senzației de amenințare resimțită de comunitățile locale în fața „pericolului evreiesc”, la retorica politică și manipularea maselor de către o parte a bisericii oficiale. Un eseu științific incisiv și pertinent astăzi, când revin la modă în mod periculos retorica și argumentele pseudo-științifice ale eugeniei utilizate de naziști, pentru a explica factori culturali, mai degrabă decât rasiali.