Prezentul volum tratează perioada dintre anii 1883 (anul înfiinţării Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti) şi 1954 (anul morţii arhiepiscopului martir Alexandru Theodor Cisar). Tomul este structurat în nouă capitole corespunzând anilor de păstorire a Arhidiecezei de către arhiepiscopii Ignazio Felice Paoli, Paul Iosif Palma, Otto Zardetti, Francisc Xaveriu von Hornstein, Raymund Netzhammer şi Alexandru Theodor Cisar, respectiv de către administratorii apostolici – episcopii Constantin Costa şi Dominic Jaquet, şi preotul Basilio Laureri.
Fiind vorba de o sinteză istorică, autorul a efectuat o selecţie riguroasă a informaţiei, intenţia fiind aceea de a surprinde cronologic şi tematic principalele realizări culturale şi spirituale ale păstorilor Arhidiecezei. Cercetarea s-a bazat în cea mai mare parte pe bogatul fond documentar păstrat în Arhiva Diecezană de la Bucureşti – fondurile Auner, Netzhammer şi Cisar –, precum şi pe fondul documentar Bulgaria-Valachia păstrat în Arhiva Congregaţiei „De Propaganda Fide” de la Roma. În fine, au fost valorificate şi lucrările istoricilor Ion Dumitriu-Snagov, Carol Auner, Raymund Netzhammer, Julius Hering, Iosif Gabor, Nikolaus Netzhammer şi Ieronim Iacob, iar pentru perioada persecuţiei comuniste, arhiva CNSAS de la Bucureşti.

Cuvânt-înainte de Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București

Ilustrații: da