În lumea noastră s-a întins o mare tristeţe, o tristeţe aproape fără leac. Trăim într-un mare pustiu. Pustiul este o ţară în care nu mai creşte nimic, o ţară fără bucurie şi tihnă, o ţară în care oamenii nu mai există unii pentru alţii. Astăzi există mulţi oameni care posedă prea mult şi nu se mai bucură de nimic, care nu mai pot gusta nimic.

Atât de mulţi suferă de incapacitatea de a trăi laolaltă în pace şi a fi puţin fericiţi.

Oamenii sunt obosiţi şi descurajaţi şi sub o pojghiţă subţire pândeşte frica. Şi totuşi, aici în Vest, cu toată criza economică, nu suntem nicidecum în mizerie materială. Nevoile umane elementare sunt mai mult decât satisfăcute. Există suficientă hrană şi îmbrăcăminte, grămezi întregi, o abundenţă in­imaginabilă. Este evident, criza noastră este o criză spirituală. Zilnic nebunia omenească pătrunde prin presă, radio şi televizor în toate locuinţele, o doză aproape mortală de violenţă şi nedreptate, teroare şi distrugere. Împovărarea spirituală şi morală este prea mare pentru noi, oameni slabi.

Dragi prieteni, nu vă cunosc, dar gândesc că sunteţi oameni simpli, buni. Şi vă aud spunând: ce putem să facem noi? Vreau să vă spun că noi putem face multe, foarte multe. într-un mare deşert putem să fim o mică oază, unde totul începe iară să crească şi să înflorească. Lăsaţi-i pe văicăreţi să se vaite, lăsaţi-i pe cei care zugrăvesc totul în negru să o facă! Optimiştii trăiesc mai mult. Trebuie să în­depărtăm dramatismul crizei. Trebuie să plantăm flori în deşertul nostru, să semănăm stele în noaptea noastră fără să ne în­trebăm întruna ce iese de aici. în acest timp al crizei de energie trebuie să descoperim o nouă energie, energie primară, puternică, dar total căzută în uitare: iubirea.

Pentru mine, iubirea este o minunată forţă vitală dezvoltată vădit şi din plin de Isus din Nazaret. Aud glasul lui, cum strigă în pustiu: «Dacă îi este sete cuiva, să vină la mine şi să bea. Apa pe care eu v-o dau, va deveni izvor în voi. Un fluviu de apă vie va izvorî din voi» . Unde este un izvor, acolo poate şi o oază să crească. Apa este un puternic element natural. O picătură poate să dea unei flori puterea de a se ridica din nou.

Numai apa poate să transforme un deşert. Apa este viaţă. Iubirea este apă vie.

Dragi prieteni, hai să fim, într-un mare deşert, mici purtători de apă, o mică oază. Oamenii simpli şi buni sunt astăzi singurii plămâni prin care lumea noastră mai poate să primească aer. Curaj şi încredere! Văd oameni la orizont, oameni din toate clasele şi păturile sociale şi lagărele. Este în devenire o nouă lume. Creşte o nouă conştiinţă a valorilor, care ni s-au pierdut prin progresul teh-nico-ştiinţific. Vine lumina şi, o dată cu ea, curajul şi încrederea.

Phil Bosmans

Titlul original: Ja zum Leben