Colecţia de faţă reprezintă un corpus de cântece religioase grupate şi sistematizate în funcţie de anul liturgic şi de valoarea lor în literatura religioasă muzicală. Necesitatea unei culegeri armonizate pe patru voci (mixte) este evidentă şi vine în primul rând în sprijinul cantorilor, dar şi în susţinerea aportului muzical şi a perceperii de către comunitate, deci de credincioşi, a unui cânt corect din punct de vedere sonor şi relativ facil de interpretat.

Cântecele armonizate de către compozitori consacraţi sau preoţi care au realizat muncă de aranjament coral cu măiestrie au fost, în general, păstrate la nivelul partiturilor originale. O mare parte, însă, au necesitat ajustări, armonizări noi, modificări în sprijinul perfecţionării limbajului muzical şi literar.

în privinţa răspunsurilor la Liturghie sunt nevoit să zăbovesc puţin, pentru că, în general, se utilizează armonizări de tip tonal; trebuie înţeles foarte clar că, atâta vreme cât dialogul muzical între celebrant şi credincioşi face parte din fondul gregorian de cântări bisericeşti, armonizările respective se vor face numai modal.

Un alt aspect important în cântul liturgic îl constituie modalităţile de interpretare. Cântecele de factură mai energică nu trebuie interpretate ca marşurile militare sau «de mase», ci drept îndemnuri muzicale viguroase, dar în acelaşi timp religioase, pioase. Textul literar trebuie pronunţat corect, fără a fi fragmentat în locuri nepotrivite, ţinându-se cont de sensul şi imaginea artistică a versului ori frazei literare. Tempoul cântecului este determinat întotdeauna de preotul ori cantorul care intonează fragmentul muzical introductiv. Acest tempo trebuie să corespundă cerinţelor de moment din biserică (de exemplu, când este foarte multă lume, se va alege un tempo mai aşezat) şi să fie respectat şi preluat ca atare de cei care continuă cântarea. în privinţa registraţiei recomand organiştilor să folosească pentru acompanierea cântărilor registrele de flauţi de 8' şi 4', iar în pedal, subbass de 16' şi choralbass de 8' (ori alte registre moi corespondente ale acestora). Sigur că în funcţie de numărul coriştilor sau al credincioşilor se pot adăuga registre noi, mai penetrante, pentru a putea controla desfăşurarea corectă din punct de vedere ritmic a cântecelor.

Închei acest cuvânt introductiv având speranţa că, prin intermediul acestei culegeri, participarea prin cânt la jertfa euharistică va fi mai amplă, mai convingătoare, contribuind în acest mod la o cât mai valoroasă formă de exprimare muzicală în liturgia romano-catolică din spaţiul românesc.

Marcel Octav Costea, Lector la Academia de Muzică din Bucureşti

Partituri: DA