Afluxul de secte creştine şi de mişcări mai puţin apropiate de credinţa adevărată care s-a înregistrat după anul 1990 i-au expus pe credincioşi la o serie de pericole grave pentru credinţa şi viaţa lor spirituală, iar pericolul acesta continuă să planeze asupra lor... Cunoaşterea acestor mişcări reprezintă un antidot eficace şi va preîntâmpina multe suferinţe. Pentru aceasta, părintele Claudiu Dumea, cunoscutul autor de spiritualitate de la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iaşi vine cu un ajutor sub chipul unei noi cărţi, referitoare de această dată la "Martorii lui Iehova", una dintre sectele cele mai răspândite în arealul românesc.

Martorii lui Iehova este numele unei organizaţii religioase înfiinţate la sfârşitul secolului al XIX-lea de Charles Taze Russell în Statele Unite ale Americii. În prezent, Organizaţia numără la nivel mondial 6.691.790 de membri (conform raportului mondial al Martorilor lui Iehova pe anul 2007). În România numărul de membri ai organizaţiei este de 38.544 de persoane.

Unii afirmă că Martorii lui Iehova ar fi o sectă, prin "sectă" înţelegându-se deseori un grup care s-a desprins dintr-o religie oficială sau un grup care urmează un anumit conducător sau învăţător omenesc. Termenul este folosit de obicei în sens peiorativ. Martorii afirmă că nu sunt o ramificaţie a vreunei Biserici, ci includ persoane de orice origine socială şi religioasă. Ei afirmă că nu au un conducător uman, conducătorul lor fiind Isus Cristos, totuşi nu cred în existenţa Sfintei Treimi şi neagă existenţa oricărei alte Biserici sau comunităţi ecleziale.

Istoria modernă a Martorilor lui Iehova a început în anii 1870, odată cu formarea unui grup de studiu al Bibliei la Allegheny, Pennsylvania (SUA). La început, ei s-au numit Studenţi în Biblie. Dar în anul 1931, ei au adoptat numele scriptural de Martori ai lui Iehova (Is 43,10). De la un început modest, organizaţia a crescut la milioane de Martori, care predică evanghelia în peste 230 de ţări. Ei spun că practicile şi convingerile lor nu sunt noi, ci reprezintă o restabilire a creştinismului secolului I. Organizaţia este foarte puternică la nivel financiar.

Ei consideră că lumea este în esenţa sa rea. Afirmă că sunt singurii care deţin adevărul, iar oricare altă organizaţie, indiferent de natura ei, va fi sortită pieirii. Refuză să colaboreze cu statul; pentru atitudinea lor radicală şi agresivă ei constituie o sectă în sensul strict al cuvântului; de asemenea împărtăşesc o credinţă cu un puternic caracter milenarist.

Trebuie spus că printre numeroasele victime care au căzut în mrejele acestei secte sunt persoane de bună-credinţă, care îl caută sincer pe Dumnezeu, care duc o viaţă corectă şi onestă, afirmă părintele Claudiu Dumea ca o concluzie generală a acestei cărţi, care se constituie ca un itinerar obiectiv în istoria, deseori acoperită de umbre, a uneia dintre cele mai periculoase secte de orientare religioasă.

Andrei Dumitrescu