Cei bolnavi trebuie să fie însănătoşiţi prin cooperarea umanului cu divinul. În lucrarea de vindecare, medicul trebuie să fie un împreună-lucrător cu Isus Cristos. Mântuitorul a îngrijit atât sufletul, cât şi trupul celui bolnav. Evanghelia pe care a predicat-o a fost o solie de viaţă spirituală şi de vindecare fizică. Izbăvirea de păcat şi tămăduirea bolii erau strâns legate una de cealaltă. Aceeaşi lucrare este încredinţată medicului creştin. El trebuie să se alăture lui Cristos pentru uşurarea nevoilor atât fizice, cât i spirituale ale semenilor lui. El trebuie să fie pentru cei bolnavi un mesager al îndurării, aducându-le un remediu atât pentru trupul bolnav, cât şi pentru sufletul suferind din cauza păcatului. Cristos este capul adevărat al slujitorilor medicinei. Ca „medic-şef”, el stă lângă fiecare practicant temător de Dumnezeu, care lucrează pentru uşurarea suferinţei umane. În timp ce foloseşte remediile naturii pentru bolile fizice, medicul ar trebui să îndrepte atenţia pacienţilor săi către acela care poate uşura atât maladiile sufletului, cât şi pe cele ale trupului. Medicul se străduieşte să ajute lucrarea naturală de vindecare, Cristos este cel care vindecă. Medicul caută să păstreze viaţa; Cristos dăruieşte viaţa. Sfântul Luca, autorul celei de-a treia Evanghelii, urmând exemplul lui Cristos, a reuşit să îmbine într-un mod minunat aspectul fizic cu cel spiritual. Fiind medic de profesie, înainte de a fi evanghelist, a ajutat multe persoane, uşurându-le suferinţa sau chiar vindecându-le de bolile şi suferinţele lor.

Tocmai despre această muncă a medicilor în sintonie cu cea al lui Cristos şi sub patronajul sfântului Luca vrea să ne vorbească părintele Claudiu Dumea în lucrarea Cristos, medicul divin, şi Luca, ucenicul său, pe care o prezentăm acum cititorilor noştri. Cartea este rodul activităţii de 22 de ani a părintelui Claudiu Dumea ca asistent spiritual al Asociaţiei Medicilor Catolici din Dieceza de Iaşi. Cartea este structurată în două părţi. În prima parte sunt publicate conferinţele pe care autorul le-a ţinut lună de lună membrilor asociaţiei pe diferite teme de interes. În partea a doua sunt publicate omiliile pe care autorul le-a ţinut în fiecare an în sărbătoarea sfântului Luca (18 octombrie), patronul medicilor catolici.

Recomandăm această culegere de meditaţii şi predici tuturor persoanelor care, prin munca pe care o depun, doresc să trateze nu atât bolile, cât, mai ales, să aline suferinţele lui Cristos în cei bolnavi, ca, la sfârşitul zilei, să poate concluziona asemenea sfintei Tereza de Calcutta: „Când am ajuns la spital tocmai aduceau un om care căzuse într-un canal. Era plin de răni şi de murdărie. L-am spălat şi l-am îngrijit. Trei ore am atins cu mâinile mele trupul lui Cristos”.

Laurenţiu Turbuc