Încă de la origine, Biserica apostolică şi-a exprimat şi şi-a transmis credinţa primită de la Isus Cristos în formule scurte, normative pentru toţi. Totodată, ea a voit şi a încercat să adune esenţialul credinţei sale în rezumate bine articulate şi explicite, care au fost numite „mărturisiri de credinţă” sau „simboluri ale credinţei”. De-a lungul secolelor au fost numeroase astfel de mărturisiri sau simboluri, dintre care două ocupă un loc deosebit în viaţa Bisericii: Simbolul apostolilor (numit astfel pentru că este considerat pe drept cuvânt ca rezumatul fidel al credinţei apostolilor) şi Simbolul niceno-constantinopolitan (numit astfel pentru că este rodul primelor două concilii ecumenice: Niceea şi Constantinopol, fiind până astăzi comun tuturor Bisericilor din Orient şi Occident).

Aceste simboluri au fost ţinta multor studii realizate de diferiţi autori de-a lungul timpului. În acest context se înscrie şi cartea Cred în Dumnezeu. Tainele credinţei a teologului francez René Laurentin, carte ce se prezintă a fi o invitaţie la descoperirea adevăratului chip al lui Dumnezeu care s-a revelat prin creaţie şi istoria mântuirii şi este conţinut în aceste simboluri.

Cartea, aşa cum notează autorul în primele pagini, a fost scrisă sub forma unor articole destinate unei reviste. Acest lucru a fost posibil, continuă acelaşi autor, căci este vorba de o învăţătură simplă şi populară, în ciuda infinitei şi nepătrunsei sale profunzimi. De asemenea, autorul, prin această carte, nu vrea să disece, nici să comenteze aceste simboluri, ci să-l prezinte pe însuşi Dumnezeu care se revelează.

Corpul propriu-zis al cărţii este alcătuit din 29 de capitole, primele două având rol de a introduce cititorul în ceea ce se numeşte simbolul credinţei creştine, simbol care, datorită culturii noastre tot mai secularizate, adesea fondată pe ideea morţii lui Dumnezeu, este din ce în ce mai neglijat, ba chiar uitat cu totul. Capitolele următoare ne prezintă mai pe larg esenţa acestui simbol, începând, cu primele cuvinte „Eu cred”, până la ultimul – „Amin”. Primele cuvinte înseamnă mult mai mult decât un pariu sau un risc, înseamnă adeziunea interioară la adevărul lui Dumnezeu însuşi, intrarea plină de bucurie în intimitatea lui, iar ultimul vine cu scopul de a întări acordul nostru dat cuvântului lui Dumnezeu. Toate celelalte enunţuri ale simbolului sunt fundamentate pe aceste două sintagme, atât de bogate în semnificaţie.

Această carte se adresează tuturor acelora care doresc să-şi întărească credinţa în Dumnezeul unul şi întreit, descoperită prin lumina Simbolului credinţei.

Laurenţiu Turbuc 

Titlu original: Je crois en Dieu. Les secrets de la foi