Între sursele rabinice şi Noul Testament există o indiscutabilă înrudire şi această înrudire este subiectul lucrării „Evanghelie şi tradiţie rabinică” a pr. Michel Remaud, care, ca specialist în iudaism şi creştinism, a analizat aceste două religii prin prisma relaţiilor dintre ele.

Lucrarea este compusă din 14 capitole, la care se adaugă un „Cuvânt înainte”, un glosar, precum şi textul unei conferinţe a pr. Roger Le Déaut, unul dintre pionierii cercetării limbii şi literaturii aramaico-targumice, cel căruia îi şi este dedicată această carte.

În primul capitol, autorul arată cum urmează a fi folosite sursele iudaice pentru a înţelege Noul Testament. Capitolul al II-lea, „Nici un yod nu va dispărea”, are drept scop să arate că „clarificarea Noului Testament nu poate fi decât o consecinţă directă a unui studiu dezinteresat al iudaismului, studiu care are în sine propria justificare”. Capitolul al III-lea, „Smerit şi călare pe un asin” prezintă simbolismul acestui animal atât în Biblie, cât şi în tradiţia rabinică, asociat fiind fie Egiptului, fie răscumpărării. Capitolul al IV-lea, „Orbi şi schiopi” face o analiză a versetului 14 din capitolul 21 din Evanghelia după Matei, care ne spune că „orbi şi schiopi au venit la el în Templu şi el i-a vindecat”. Capitolul al V-lea, „Profetesă şi fiică a lui Asher”, analizează figura fiicei lui Asher, Serah, ale carei două menţiuni în Biblie au atras atenţia comentatorilor din Antichitate, autorul făcând o paralelă între Serah şi profetesa Ana menţionată de evanghelistul Luca. Capitolul al VI-lea tratează despre „Pronumele «Eu» interpretat ca nume propriu a lui Dumnezeu în câţiva midrashim asupra Exodului”. Capitolul al VII-lea, „Apele care urcă de la sine” prezintă diferite forme ale tradiţiei urcării de la sine a apelor datorită unui personaj deosebit de important. Capitolul al VIII-lea, „Era acolo o grădină” nu are drept scop să propună un comentariu la vreun pasaj din Evanghelie, ci „de a arăta cum alăturarea tradiţiei iudaice şi a Noului Testament poate îmbogăţi interpretarea unor texte cunoscute”. Capitolul al IX-lea face referinţă la unele „aluzii la câteva tradiţii iudaice în Rom 9-11”. Capitolul al X-lea, „Apelul la tribunalele păgânilor” face un comentariu la capitolul 6 al Scrisorii întâi către Corinteni, în care Paul le reproşează destinatarilor de a se fi adresat tribunalelor păgâne în loc să-şi rezolve diferendele în sânul comunităţii. Miezul credinţei creştine – „A înviat a treia zi, după Scripturi” – este analizat în capitolul al XI-lea al lucrării. Capitolul al XII-lea, „Aşa este circumcizia lui Cristos”, după intenţia autorului „trebuie să ne permită să proiectăm o lumină asupra a două texte din Noul Testament”, fiind vorba, mai întâi, despre cele două vărsări de sânge care marchează noaptea pascală, iar mai apoi despre relaţia dintre sacrificiul voluntar al lui Isaac şi cele două vărsări de sânge. Sunt prezentate câteva texte rabinice despre circumcizie şi cum acestea aduc o clarificare importantă asupra a două texte pauline. Capitolul al XIII-lea, „Capul credinţei”, are drept scop „de a prezenta un ansamblu de midrashim relative la credinţa lui Abraham, apoi de a examina posibilitatea unei alăturări între aceste texte şi un pasaj din Scrisoarea către Evrei”. Capitolul al XIV-lea, „Lecturi iudaice şi creştine ale Scripturii” arată în ce constă spiritul lecturii iudaice a Bibliei şi cum lectura creştină se situează în continuitatea lecturii iudaice. În final, este reprodus articolul lui Roger Le Déaut, „Tradiţia iudaică veche şi exegeza creştină primară”. Cartea se încheie cu un mic glosar care „ar trebui să-l ajute pe profan să depăşească fără prea mare osteneală” obstacolul folosirii unor termeni care „vor părea puţin barbari cititorilor neiniţiaţi”.

Chiar dacă pe alocuri autorul a recurs la un limbaj cam savant, lucrarea se citeşte uşor şi poate fi de folos nu doar specialiştilor biblişti, ci şi tuturor celor interesaţi de Biblie şi misterele ei.

Petrică Ciobanu

Titlu original: Évangile et tradition rabbinique. Avec la reprise d'un article de Roger Le Déaut