Imaginea funcţionează ca simbolizant sau cod capabil să indice drumul spre centrul oricărei fenomenalităţi, şi cu atât mai mult spre cel al operei literare. Cum poezia este prin excelenţă joc sau artă a imaginării, lectura cea mai adecvată ei este decriptarea simbolismului imaginar, sau ceea ce putem numi hermeneutica imaginarului poetic.

Prin puterea simbolizatoare a imaginilor, angrenate în structuri şi scheme, în alianţe şi izotopii felurite, străbatem către înţelesurile fiinţei pe care o instalează opera, identificăm dinamica şi eşafodajul ei interior, substanţa şi esenţa ce o locuieşte, conferind laolaltă edificiului imaginar sensul de mondenitate.