Scopul principal al cărţii este să aducă limpezirile filosofice şi teologice necesare pentur a arăta că tainele creştine cum ar fi cele legate de doctrina Treimii, a Mântuirii, a Harului, a Sacramentelor şi Biserica pot fi afirmate ca semnificative şi adevărate, că pot fi privite ca reale în termenii lor proprii, că nu au nevoie să fie decodificate într-un sens pur simbolic sau pur omenesc. Clasificările teoretice nu substituie, desigur, credinţa sau actele creştineşti, dar deschid un spaţiu logic în care misterele creştine să poată fi luate în considerare ca mistere. Doctrina creaţiei şi distincţia creştină dintre Dumnezeu şi lume sunt locul unde trebuie să se aducă aceste lămuriri.