Începută în 1894 şi finalizată în 1986, cartea de faţă este cu adevărat „de sertar”. A fost gândită şi scrisă în memoria luptătorilor români anticomunişti, întemniţaţi, îngropaţi fără mormânt şi fără cruce, urmăriţi şi hăituiţi până la ultima suflare de adepţii fanatici şi demenţi ai unui roşu venit din răsărit, dar nu al soarelui.

Traian Vedinaş

Am citit cu plăcere şi conştiinciozitate, ca un redactor de carte, imprimatul romanului. Discursul propune o simbolistică bogată, în confruntarea dintre doi creatori – scriitorul şi arhitectul – şi un sat cu regimul politic totalitar.

O concentrare a simbolurilor există în rostirea „Urme de lupi”, ce uneşte destinul unui sat demolat cu cel tragic al creatorilor. Cititorii vor descoperi şi alte semnificaţii.

Ion Simuţ