Ca orice jurnal, romanul deghizat al lui Radu-Ilarion Munteanu este un monolog perpetuu, reflecţie permanentă, amuzată fără dezabuzare, ironică fără meşanterie. Un Înşir’te mărgărite sui generis, preferând mărgele portretistice ori tablouri de gen. Dacă e ceva ce pot reproşa, din punctul meu de vedere, cunoscut ca perfecţionist, e neomogenitatea construcţiei, piese de virtuozitate – toutes propotions gardées -, fiind alăturate unora banale. Dar poate că asta să fie tactica autorului, care-şi pune reflectoarle pe scenă cu intenţie regizorală. Sacrificând deliberat teme care nu-i sunt totuşi, indiferente, pentru a scoate în relief altele, simţite de el ca emblematice.

Radu Sergiu Ruba