Ediţia de faţă reflectă o parte importantă a creaţiei lui Ioan Rusu care îndeamnă sufletele spre contemplarea frumuseţilor literare şi morale create de antemergătorii noştri. În acest sens, efortul îngrijitorilor ediţiei merită toată consideraţia noastră, mai ales prin faptul că au reuşit să pună în lumină fenomenul de continutitate a Şcolii Arfelene iluministe până târziu în secolul al XIX-lea, valoare ereditară din care s-a născut apoi, în perioada litraturii româneşti clasice, bine cunoscutul filon ardelean ilustrat de un Ioan Slavici, George Coşbuc sau Octavian Goga. Între generaţia iluministă a lui Samuil Micu şi aceea a clasicilor ardeleni, Ioan Rusu se înscrie ca un remarcabil reprezentant al vârstei literare ardelene de tranziţie, făurită sub zodiac unor mari evenimente istorice, de referinţă fiind aici mai ales Revoluţia de la 1848.

Scoaterea din uitare a poeziilor, articolelor, traducerilor şi corespondenţei sale, prin acest prim pas în editarea operei integrale, aduce revelaţia locului important pe care Ioan Rusu îl ocupă în această generaţie de tranziţie, loc în care s-a impus ca om şi cărturar deplin înzestrat cu harul lui Dumnezeu.

Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea