A fost – şi rămâne, fără îndoială, unul dintre cele mai prestigioase Ordine monastice ale creştinătăţii din toate timpurile. Cistercienii au declanşat ceea ce Jean Gimpel numeşte cruciada catedralelor, dovedind un geniu creator unic şi contribuind decisiv la edificarea culturii şi civilizaţiei europene. Sunt iniţiatorii şi promotorii stilului gotic, ai arhitecturii luminii, menite să faciliteze călătoria transcendentală a credinciosului din spaţiul material, văzut, către cel imaterial, nevăzut – per visibilia ad invisibilia. Cistercienii sunt „înrudiţi” instituţional şi spiritual cu fraţii lor cavalerii Templieri. Louis Charpentier îi numeşte, şi pe unii şi pe ceilalţi, atleţi ai spiritului, dedicaţi ridicării demnităţii umane, protejării celor slabi şi neajutoraţi. Peste timp şi istorie, Cistercienii fascinează încă prin puritatea evanghelică cu care jalonează tăcut prin istorie drumul milenar al Bisericii Universale.