Francisc, primăvara evangheliei

"Evanghelia invită înainte de toate să i se răspundă lui Dumnezeu care ne iubește și ne mântuiește, recunoscându-l în ceilalți și ieșind din noi înșine pentru a căuta binele tuturor. Această invitație nu trebuie lăsată în umbră cu niciun preț! Toate virtuțile se află în slujba acestui răspuns de iubire. Dacă această invitație nu strălucește cu putere și atracție, edificiul moral al Bisericii riscă să devină un castel din cărți de joc și acesta este cel mai mare pericol pentru noi. Pentru că atunci nu va fi propriu-zis evanghelia ceea ce se vestește, ci unele accente doctrinare sau morale care provin din anumite opțiuni ideologice. Mesajul va risca să-și piardă prospețimea și să nu mai aibă parfumul evangheliei", scria Papa Francisc în Evangelii gaudium, nr. 39.

Într-adevăr, așa este chemată să fie Biserica mereu: capabilă să surprindă vestind tuturor că Isus Cristos a învins moartea, că brațele lui Dumnezeu sunt mereu deschise, că răbdarea sa nu are margini, că el este mereu alături de noi și ne așteaptă pentru a ne vindeca, pentru a ne ierta. Acesta este și mesajul pe care vrea să-l transmită recenta carte apărută la Editura Sapientia: Francisc, primăvara evangheliei, scrisă de filosoful și eseistul francez Frédéric Lenoir și tradusă în limba română de pr. Petru Ciobanu.

Prin acest studiu, autorul dorește să se apropie mai mult de personalitatea Papei Francisc, care, îndată după alegerea sa ca episcop al Romei și urmaș al sfântului Petru, a atras atenția tuturor, credincioși sau necredincioși. Mulți au fost impresionați de simplitatea sa, de căldura sa, de umilința, de omenia sa; alții au fost surprinși de libertatea sa de cuvânt, de condamnarea aroganței, a imoralității sau a ipocriziei, de refuzul protocolului și condamnarea luxului; alții au fost mișcați de gesturile și cuvintele sale în favoarea celor săraci, a celor excluși, a celor marginalizați, a celor refugiați, a femeilor și a copiilor victime ale sclaviei sexuale; în sfârșit, alții au apreciat la el condamnarea logicii financiare care îl distruge pe om și planeta, grija sa pentru dreptatea socială, angajarea sa în favoarea păcii, refuzul de a-i judeca pe cei care nu sunt în cele mai bune relații cu morala creștină tradițională.

Autorul a structurat tematica acestei cărți în jurul a patru idei centrale. Prima constituie o analiză a gesturilor, acțiunilor și cuvintelor Sfântului Părinte Francisc de când a fost ales papă. A doua prezintă dorința Sfântului Părinte Francisc după o Biserică săracă și umilă. Cea de-a treia surprinde intenția Papei de a repune iubirea și îndurarea în inima oricărei practici bisericești. A patra scoate în evidență voința Sfântului Părinte de a deschide Biserica și de a o implica în marile probleme ale timpului nostru (dreptatea socială, ecologia, dialogul dintre popoare și culturi în vederea binelui comun al omenirii).

Recomandăm această carte tuturor acelora care doresc să înțeleagă mai mult orizontul de gândire și trăire a Papei Francisc, dar și acelora care caută răspunsuri la întrebări precum: ce înseamnă a fi o Biserică săracă pentru cei săraci? Cum trebuie să ne raportăm la cei care nu se comportă în același fel ca noi? Ce importanță are pentru noi astăzi Evanghelia?

Ștefan Tamaș

Titlu original: Franҫois, le printemps de l'Évangile