Cartea părintelui Tertulian Langa se adaugă memoriilor publicate după 1990: Lanţuri şi teroare de P.S. Ioan Ploscaru şi Credinţa Noastră este viaţa noastră de P. S. Iuliu Hossu. Dincolo de evidentele asemănări cu aceste cărţi de îndurerate amintiri, încununate de viziune creştină de lumină, speranţă, seninătate şi iertare, cartea Părintelui Langa are ceva din tulburătorul roman dostoievskian Amintiri din casa morţilor. Aşa cum se ştie, autorul acestor memorii este înzestrat şi cu harul scrisului: a tradus măiestrit Psaltirea, după originalul ebraic, a scos volume de versuri, a publicat numeroase articole inspirate, pătrunse de convingerea neclintită că se poate vieţui frumos după învăţătura creştină, a evocat în cuvântări emoţionante figure şi suferinţe din trecutul Bisericii noastre, la date aniversare sau comemorative. Lectura cărţii este absolut copleşitoare şi prin sincera mărturisire autobiografică, dar, şi prin infernal de viaţă pe care-l reconstituie, de la arestarea în reşedinţa Mitropoliei din Blaj, sub privirile consternate ale P.S. Nelucu Suciu, vlădicul tânăr, la periplul închisorilor: de la Malmaison la Jilava, de la „geamănul Aiudului” – unde ascultă erudite prelegeri ale unor mari învăţaţi români şi uneori susţine el însuşi expuneri pe teme filozofico-religioase – la „Casa galbenă” din Gherla, şi de aici spre bacovienele „locuinţe lacustre”, „întru tăcerea larvelor ce mor”, adică la ororile lagărelor din Deltă. Şi cu apoteotica încheiere a „întoarcerii lui Odiseu”, căci precum eroul lui Homer, după îndelungi ani de suferinţă, înduraţi cu neclintită credinţă, se întoarce spre Itaca domiciliului său, unde-l aştepta, ca altă Peneloga, credincioasa şi răbdătoarea sa soţie. Triumful acestei întâlniri este celebrat în stihuri încălzite de spirit creştin: „Iar tu, să-ţi împlineşti chemarea/ de-a fi vestal aşteptării/ şi-n templul ei întins cât marea/ visul aprinde-l depărtării. /Şi poate că, spălat în unde/ de zgura trupurilor noastre,/ mai cald, mai veşnic ca oriunde,/ să-l retrăim în templele albastre…”

O preţioasă carte-document, o carte pro-memoria, amintire îndurerată şi acuzare rostită „cu glas mare”, mărturie a adevărului de sorginte biblică: „Nebiruit e omul ce luptă cu credinţă!”.

†Lucian, Arhiepiscop Major