Fabiola sau Biserica din catacombe reprezintă opera cardinalului Nicholas Wiseman. Acţiunea romanului are loc la începutul secolului al IV-lea, în Roma, în timpul persecuţiilor creştinilor de către împăratul roman Diocleţian.

Fabiola, persoanjul principal al cărţii, face parte dintr-o familie nobilă romană. Are o educaţie superiaoră în materie de filozofie, însă nu pare a fi mulţumită de viaţa pe care o trăieşte. Într-o zi, într-un moment de furie, o răneşte pe Syra, sclava sa şi adeptă a creştinismului. Impresionată de reacţia plină de umilinţă a sclavei, de maturitatea şi devotamentul faţă de stăpâna ei, în inima ei are loc o transformare radicală. Se converteşte la creştinism prin intermediul verişoarei ei Agnes şi a Syra.

O altă acţiune a romanului relatează povestea tânărului Pancratius, un creştin pios care se pregăteşte pentru martiriu. Colegul şi totodată duşmanul său, Corvinus, este iritat de viaţa curată a tânărului creştin. De aceea se implică în distrugerea comunităţii creştine din catacombe şi în mod concret de organizarea acţiunii de linşare a fostului lor profesor Cassianus, care este creştin în secret. După uciderea pedagogului, Pancratius îi arată duşmanului său sensul profund al iertării creştine în contextul în care acesta îi salvează viaţa.

Pe de altă parte se prezintă acţiunea negativă a enigmaticului Flavius. Acesta se dovedeşte a fi un turnător al creştinilor pe care îi denunţă autorităţilor pentru bani cu scopul strămutării comunităţii creştine la Roma. Pe de altă parte acesta urmăreşte obţinerea mâinii fie a Fabiolei, fie a Agnesei. Acţiunea continuă cu unele evenimente dramatice  care dezvăluie legătura sa cu Syra, care de fapt se dovedeşte a fi sora sa mai mică, pierdută de multă vreme, pe nume Myriam. Date fiind aceste împrejurări, Flavius se căieşte, se converteşte la creştinism şi devine pustnic.