Pentru orice comandă efectuată, cumpărătorul va achita costurile de transport la primirea produselor comandate.

Viaţa Sfintei Rita cu novenă şi rugăciuni

Editura: Editura Serafica

Colecția: Vieţile Sfinţilor

Tema: Vieţile Sfinţilor

An apariție: 2011

Număr ediție curentă: 5

Număr pagini: 182

Dimensiuni: 10 x 14 cm

Tip copertă: necartonata

Recomandată pentru vârsta: Audiență generală

Admirabilă rugăciune a Bisericii din liturghia votivă în cinstea sfintei Rita: „Dumnezeule, care sfintei Rita i-ai dat atâta har, încât şă-şi iubească duşmanii şi în plus să poarte în inimă şi pe frunte semnele pătimirii Fiului tău...” Această rugăciune laudă mai întâi virtutea sfintei Rita prin care a iertat batjocurile şi i-a iubit pe duşmani. În ea, soţie atât de nefericită, Dumnezeu a voit să dea sărmanelor femei dispreţuite în viaţa de căsătorie modelul femeii puternice prin răbdare. Ea nu se lasă târâtă de rău; nu se cufundă în ură; nu se prăbuşeşte în blesteme şi gânduri de răzbunare. Rezistă încercărilor şi durerii cu inimă caldă. Acest model este pentru soţii care au visat o căsătorie fericită, găsind în schimb poate de la ei, poate de la copii sau din ambele părţi, otrava care le înveninează viaţa. Curaj, sfânta Rita a triumfat în astfel de încercări, îmbrăcându-se în acte de iubire şi iertare. Soţul, uşor – uşor s-a întors la Dumnezeu cu toate crâmpeiele răzleţe de mânie, înăbuşite din faşă (uneori plecând de frică să nu-i izbucnească mânia). Dar mai presus de toate era fericit şi recunoscător soţiei că l-a readus la Dumnezeu. Lauda Bisericii aminteşte şi un alt aspect: harul, prin care sfânta Rita a primit în inimă şi în frunte semnele pătimirii lui Cristos. La început nimic extraordinar. Ianuarie 1443. Îndată ce a avut prilejul, sfânta s-a prosternat la picioarele Răstignitului rugându-l astfel: „Isuse, dă-mi harul să sufăr ceva din durerile pătimirii Tale!” Din acea clipă şi până la sfârşitul vieţii (timp de 14 ani), Sfânta Rita îşi va duce crucea, semnul pătimirii Domnului, atât de dureroasă că fără ajutorul Lui n-ar fi putut-o purta. De unde atâta tărie? EUHARISTIA! Singurul ei izvor de tărie, dar mai mult decât suficient.

Un frate franciscan