Septuaginta. Iov, Înțelepciunea lui Solomon. Înțelepciunea lui Iisus Sirah. Psalmii lui Solomon

Volumul IV al Septuagintei cuprinde cărțile poetice și sapiențiale, urmând ca volumele V și VI, ultimele din serie, să fie consacrate Profeților „mici” și „mari”. După canonul Vechiului Testament grecesc, „scrierile poetice, sapiențiale și profetice” alcătuiesc un volet complementar „Pentateuhul și cărțile istorice”. Dimensiunile volumului de față au impus publicarea lui în două tomuri. Toate chestiunile referitoare la datare, tipologie literară, loc de obârșie, aspecte teologice, raportare la textul masoretic și fructificare patristică au fost tratate în fiecare Introducere.

Unele scrieri din acest volum prelungesc filonul iudeo-elenistic al Cărților Macabeilor (în special cărțile 3 și 4). Ele atestă o reală „acuratețe” din partea elitei evreiești, mai cu seamă la Alexandria, care a știut să asimileze formele culturii dominante fără a-și altera însă fondul tradițional și credința monoteistă. Textele prezintă o dublă atitudine față de elenism: de acceptare concurențială și de respingere neechivocă. Chiar dacă terminologia provine din recuzita culturii grecești, ea se întoarce, plemic, împotriva Greciei, preluând conținutul valorilor moral-religioase ale civilizației ebraice. Astfel, sophia din Cartea Proverbelor, din Înțelepciunea lui Solomon sau din Iisus Sihar nu denumește doar un ansamblu de aptitudini intelectuale și fizice ale ființei umane, ci rezumă atitudinea de respect devoțional față de Singurul cu adevărat înțelept, Dumnezeu.

Cristian Bădiliță