Filosoful Dario Antiseri este unul dintre cei mai activi filosofi catolici italieni prezenţi în dezbaterile filosofice actuale, printre altele şi coautor cu Giovanni Reale al celebrului manual de filosofie Gândirea occidentală de la origini până în prezent.

Bonaventura spunea că cine pleacă de la raţiune rămâne prizonierul raţiunii. Omul contemporan, scrie Antiseri, este marcat de „lista falimentelor provocate de abuzul sistematic al raţiunii” şi a „omului absolute” care a îmbrăcat uneori veşmintele „cioclului lui Dumnezeu” sau pe cele ale „secretarului Absolutului” - convins, atât într-un caz cât şi în celălalt, că este de partea „marii filosofii” şi a „raţiunii puternic”.

Părintele Orlando Todisco, în lucrările sale dedicate lecturii franciscane a gândirii occidentale, a arătat prospeţimea, bogăţia şi actualitatea acestei tradiţii de gândire în care şi Antiseri vede o „cale spre adevăr”, atentă „la folosirea raţiunii, dar gata să apere drepturile credinţei şi, în consecinţă, vigilentă faţă de tentaţiile unei raţiuni care se crede şi se comportă asemenea unei zeiţe-Raţiuni”. Din acest motiv, o propune ca atare în lucrarea de faţă, convins fiind că „se slujeşte Evanghelia, slujind omul; şi omul se slujeşte mai mult acolo unde ameninţările la demnitatea şi integritatea sa sunt mai mari”.

În această perspectivă trebuie citită lucrarea Actualitatea gândirii franciscane. Răspunsurile trecutului la întrebările prezentului. Autorul identifică o serie de probleme cu care ne confruntăm astăzi şi ne invită să căutăm în tezaurul de gândire al „Şcolii Franciscan”, pentru că aici am putea găsi răspunsuri pe măsura întrebărilor, neliniştilor şi preocupărilor noastre:

- apărarea de către Bonaventura da Bagnoregio a drepturilor şi primatului credinţei în raport cu o raţiune prezumţioasă, ridicată la rangul de zeiţa-Raţiune; o zeiţă-Raţiune incapabilă să înţeleagă condiţia de creatură a fiinţei umane şi, deci, să se deschidă experienţei religioase;

- apărarea atotputerniciei şi libertăţii lui Dumnezeu şi totodată a autonomiei şi libertăţii individului în interiorul orizontului voluntarist a lui Duns Scotus;

- apărarea libertăţii, demnităţii şi responsabilităţii persoanei umane de către Ockham împotriva unei ispite liberticide omniprezente, consecinţă directă a reificării conceptelor colective;

- apărarea libertăţii în activităţile economice, mai ales de către Petru de Giovanni Olivi.

„Toate acestea - conclude Antiseri - constituie patru linii de gândire care fac foarte actuală tradiţia gândirii franciscane. E adevărat că un clasic este un contemporan al viitorului. Aceştia au fost pentru prezentul nostru intelectualii franciscani care au trăit acum câteva secole. În fond e drept că adevărului nu i se cere niciodată data naşterii”.

Pr. Virgil Blaj, OFMConv

Titlu original: L'attualità del pensiero francescano