Toma de Aquino a comentat simbolul apostolic pentru un public în egală măsură religios şi laic, oferind o sinteză simplă, didactică şi exemplară a credinţei creştine. Împărţirea în articuli a conţinutului simbolului îi oferă lui Toma posibilitatea de a enumera, alături de sensurile explicite ale credinţei, şi seria ereziilor la care ele răspund implicit, fie că este vorba despre erezii ale primelor secole creştine, reţinute de teologia medievală ca erori posibile ale interpretării doctrinale, fie despre polemici filosofico-teologice ale scolasticii secolului al XIII-lea. Textul poate fi citit, astfel, pe mai multe planuri, de la simpla expunere catehetică a principiilor credinţei creştine până la ilustrarea în el a unui adevărat arbore al confruntărilor doctrinare ale tradiţiei.