Cultul Inimii Preasfinte a lui Isus a apărut la cererea directă a Mântuitorului şi are menirea să-i apropie pe creştini de Dumnezeu, conducându-i la o trăire autentică a credinţei. Cinstind Inima Prea-sfântă a lui Isus, noi îl cinstim pe însuşi Dumnezeu care sălăşluieşte în această Inimă dumnezeiască, cinstim în acelaşi timp şi firea omenească a lui Isus, conformându-ne gândurile, simţămintele şi faptele cu acelea ale Divinului Învăţător. În preajma Inimii lui Isus învăţăm cine este Dumnezeu, dar şi cine este omul: cum trebuie să ne trăim viaţa pentru a fi fericiţi şi pentru a dobândi viaţa veşnică. Cei care recită în particular sau în grup de 9 persoane unul din oficiile de mai jos îşi iau obligaţia de a se strădui să cinstească Inima lui Isus, convinşi fiind că evlavia către Inima lui Isus, ca şi celelalte evlavii, sunt o frumoasă cucerire şi realizare a vieţii.

Cine nu recită într-o zi sau alta oficiul nu face un păcat, ci este o omisiune mai mult sau mai puţin vinovată. Dacă nu reuşim să cinstim zilnic Inima lui Isus aşa cum s-ar cuveni, nu înseamnă că nu avem voie să o cinstim măcar atunci când putem.

Dimpotrivă, tot ce am făcut este bine făcut. Scopul oficiului nu este numai de a rosti câteva rugăciuni, ci şi de a uni rugăciunea cu celelalte manifestări ale vieţii şi de a sfinţi astfel toate faptele noastre prin aceea că le săvârşim în unire cu Isus. De aceea în oficii avem rugăciuni de închinare, afecţiuni, vizită la Preasfântul Sacrament, rugăciuni de ispăşire sau care însoţesc munca, somnul, distracţia etc. Recită bine oficiul cei care se străduiesc să-şi trăiască viaţa cu Cristos, în Cristos şi prin Cristos. Să nu uităm: dacă Cristos ne va cere cont de fiecare cuvânt rostit în zadar, oare va lăsa neascultată cea mai mică cerere izvorâtă dintr-o inimă sinceră şi sârguincioasă? Desigur că nu! De aceea, Isus face următoarele promisiuni celor care vor cinsti Inima sa Preasfântă:

1. Le voi da toate harurile trebuincioase stării lor de viaţă.

2. Voi dărui pace în familiile lor.

3. Îi voi mângâia în suferinţă.

4. Voi fi scutul lor sigur în viaţă şi mai ales în ceasul morţii.

5. Păcătoşii vor afla în Inima mea un ocean nemărginit de îndurări.

6. Sufletele ce tânjesc în lâncezeală vor deveni pline de zel.

7. Sufletele pioase vor ajunge la o mare desăvârşire.

8. Voi binecuvânta casele unde se află şi se cinsteşte icoana Inimii mele.

9. Preoţilor le voi da harul să mişte şi inimile cele mai împietrite.

10. Numele celor care răspândesc această devoţiune vor fi înscrise în Inima mea şi nimic nu le va şterge de acolo.

11. Voi da nenumărate haruri acelora care le vor căuta în Inima mea.

12. Tuturor celor care se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri a lunii, le promit harul statorniciei în bine până la sfârşit: ei nu vor muri lipsiţi de harul meu, ci înainte de moarte vor primi Sfintele Sacramente. În ultima clipă,  Inima mea le va fi scăpare sigură.

(Această ultimă făgăduinţă nu trebuie înţeleasă în sensul că acela care s-a împărtăşit nouă luni în fiecare primă vineri poate păcătui, ci în sensul că în acest timp el s-a deprins a-l iubi pe Dumnezeu cu adevărat şi a respinge din tot sufletul pe duşmanul mântuirii sale.)