Biserica este mereu prezentă în lumea suferinţei, faţă de care astăzi îşi asumă o mai mare atenţie şi responsabilitate. În faţa provocărilor viitorului, creştinii trebuie să se angajeze în consolidarea, animarea şi coordonarea structurilor care se dedică vieţii prin promovarea sănătăţii.

Progresele extraordinare ale ştiinţei au făcut din bioetică, sau etica vieţii, o disciplină de sine stătătoare. Iată de ce Magisteriul Bisericii intervine cu atenţie sporită, cu fermitate coerentă şi cu îndrumări tot mai clare asupra tuturor problemelor complexe ridicate de nedespărţita legătură existentă între medicină şi morală. Niciuna dintre aceste probleme, confruntate cu etica lui Hipocrat şi cu morala creştină, nu se poate considera la ora actuală pe teren neutru...

Consiliul Pontifical pentru Pastorala Lucrătorilor Sanitari a fost înfiinţat la data de 11 februarie 1985 prin documentul motu proprio al Papei Ioan Paul al II-lea, Dolentium hominum. Conceput ca un instrument de formare şi informare, Consiliul organizează congrese şi întâlniri anuale (cea mai semnificativă fiind Ziua Mondială a Bolnavului, celebrată la data de 11 februarie, comemorarea apariţiei Sfintei Fecioare Maria la Lourdes). De asemenea, Consiliul publică revista „Dolentium hominum”, în patru limbi, un Index al centrelor sanitare susţinute de Biserică, precum şi alte publicaţii de specialitate. Întreţine schimburi de experienţă cu Conferinţele Episcopale, cu instituţii medicale şi de cercetare, savanţi şi laureaţi ai Premiului Nobel din lumea întreagă.

Carta lucrătorilor sanitari este rodul unei pregătiri îndelungate, atente şi multidisciplinare, oferind o sinteză organică şi completă a poziţiei Bisericii cu privire la tot ce ţine de afirmarea, în domeniul sanitar, a valorii primare şi absolute a vieţii în totalitatea ei, şi a vieţii fiecărei fiinţe umane în parte. Publicarea Cartei acoperă o lacună puternic resimţită nu numai de Biserică, ci şi de cei care sunt alături de ea - medici, infirmieri, capelani de spital, voluntari - în efortul deosebit pe care Biserica îl face în promovarea şi apărarea vieţii.