Pentru orice comandă efectuată, cumpărătorul va achita costurile de transport la primirea produselor comandate.

Laudato si'

Laudato si'

Laudato si'


ISBN: 978-606-8116-50-1
Preț: 9.00 RON

Editura: Editura Presa Bună

Traducător: pr. Mihai Pătraşcu

An apariție: 2015

Număr pagini: 156

Dimensiuni: 14 x 20 cm

Tip copertă: necartonata

Recomandată pentru vârsta: Audiență generală

A doua enciclică a papei Francisc, "Laudato si', despre grija pentru casa noastră comună", semnată duminică, 24 mai 2015, și publicată joi, 18 iunie, a văzut lumina tiparului la Editura "Presa Bună" în traducerea pr. Mihai Pătrașcu.

Titlul documentului (Laudato si' - Lăudat să fii) este luat din celebra "Cântarea creaturilor", imnul de laudă scris de sfântul Francisc din Assisi. Având șase capitole cu 246 de numere, documentul se întinde pe 154 de pagini în ediția în limba română.

Sfântul Părinte vorbește despre încălzirea globală, poluare, lumea animalelor și a plantelor, speciile dispărute, folosirea resurselor naturale, producția de substanțe chimice, atacurile aduse vieții umane etc. Enciclica se încheie cu două rugăciuni:Rugăciune pentru pământul nostru și Rugăciune creștină cu creația.

"În fața deteriorării globale a mediului - precizează Sfântul Părinte la nr. 3 - vreau să mă adresez fiecărei persoane care locuiește pe această planetă. În exortația mea, Evangelii gaudium, am scris membrilor Bisericii pentru a mobiliza un proces de reformă misionară care încă trebuie făcută. În această enciclică îmi propun în special să intru în dialog cu toți referitor la casa noastră comună".

Papa cere liderilor lumii să acționeze rapid pentru a salva planeta, în pericol de a fi distrusă. De la un capăt la altul al documentului planează această chemare: "Trebuie să salvăm planeta!":Această soră protestează pentru răul pe care i-l provocăm din cauza folosirii iresponsabile și a abuzului bunurilor pe care Dumnezeu le-a pus în ea. Am crescut crezând că eram proprietarii și dominatorii săi, autorizați să o prădăm. Violența care există în inima umană rănită de păcat se manifestă și în simptomele de boală pe care le simțim în sol, în apă, în aer și în ființele vii. Pentru aceasta, printre săracii cei mai abandonați și maltratați este pământul nostru asuprit și devastat, care "geme și îndură durerile nașterii" (Rom 8,22). Uităm că noi înșine suntem pământ (cf. Gen 2,7). Însuși trupul nostru este constituit din elementele planetei, aerul său este cel care ne dă respirație și apa sa ne dă viață și ne răcorește. (nr. 2)

În primul capitol sunt prezentate diferitele aspecte ale crizei ecologice actuale, precum schimbările climatice, problema apei și dispariția a mii de specii vegetale și animale.

Capitolul al doilea prezintă relatările biblice referitoare la creație, oferă o viziune de ansamblu și exprimă "înfricoșătoarea responsabilitate" a ființei umane față de creație, legătura strânsă dintre toate creaturile și faptul că "mediul este un bun colectiv, patrimoniu al întregii omeniri și responsabilitate a tuturor oamenilor".

Punctul central al celui de-al treilea capitol este reflecția asupra tehnologiei. În acest capitol se prezintă o analiză a situației actuale, pentru a fi "notate nu doar simptomele acesteia, ci și cauzele sale cele mai profunde", instaurând un dialog cu filozofia și științele umaniste.

Propunerea principală a enciclicei, dezvoltată pe larg în capitolul al patrulea, este ecologia integrală, ca nouă paradigmă de dreptate; o ecologie care "să integreze locul specific pe care ființa umană îl ocupă în această lume și relațiile ei cu realitatea înconjurătoare".

Următorul capitol abordează întrebarea legată de ce putem și ce trebuie să facem. Analizele nu pot fi suficiente: este nevoie de propuneri "de dialog și de acțiune care să implice atât fiecare persoană cât și politica internațională".

Ultimul capitol atinge nucleul convertirii ecologice la care îndeamnă întreaga enciclică. Rădăcinile crizei culturale acționează în profunzime, iar obiceiurile și comportamentele nu se modifică cu ușurință. Educația și formarea rămân provocările centrale: "Orice schimbare are nevoie de motivații și de un parcurs educativ".

Sfântul Părinte dorește ca această enciclică "să ne ajute să recunoaștem măreția, urgența și frumusețea provocării care ni se prezintă", aceea de a ocroti casa noastră comună, și adresează "o invitație urgentă de a reînnoi dialogul asupra modului în care făurim viitorul planetei".

Suntem vinovați cu toții în fața lui Dumnezeu, ar fi concluzia enciclicei: "În fiecare an dispar mii de specii vegetale și animale pe care nu le vom mai putea cunoaște, pe care copiii noștri nu le vor putea vedea, pierdute pentru totdeauna. Cea mai mare parte dispar din motive care au de-a face cu vreo activitate umană. Din cauza noastră, mii de specii nu vor da glorie lui Dumnezeu cu existența lor, nici nu vor putea să ne comunice propriul mesaj. Nu avem dreptul la asta" (nr. 33).