Conciliul Vatican II, în Constituţia despre Liturgie Sacrosanctum Concilium şi Enciclica Mysterium Fidei a Sfântului Părinte Paul al Vl-lea au scos în evidenţă dubla prezenţă a lui Cristos în Biserică: în Cuvânt şi în Euharistie.

În special au definit Euharistia «izvorul şi apogeul vieţii creştine». Tot aşa trebuie să fie considerată şi de cei care se declară urmaşii Lui, dacă vor să găsească sensul vieţii lor. De fiecare dată când jertfa crucii cu care «Paștele nostru, Cristos, a fost jertfit» (cf. 1 Cor 5, 7) este celebrată pe altare, se actualizează opera mântuirii noastre.

Euharistia este în Biserică culmea împăcării oamenilor cu Dumnezeu şi între ei, pentru că ea reprezintă patima şi moartea răscumpărătoare a lui Cristos şi sacramentul prezenţei sale reale.

Euharistia este o sfidare (cu sens pozitiv) pentru lume: problemele noastre comune se rezolvă doar atunci când învăţăm să ne iubim unii pe altii aşa cum ne-a iubit El: până la jertfa vieţii Sale.

Această iubire activă ar trebui să fie o corespondenţă între Liturgie şi viaţă. Acesta a fost scopul autorului, care prin prezentul volum a vrut să transmită cunoştinţele cele mai profunde asupra Sfintei Liturghii şi mai presus de toate asupra continuării sale în timp (în viaţă): Euharistia pe care o consacram pe altarele noastre şi pe care o expunem la adoraţia noastră.

în măsura în care ne vom petrece timpul la picioarele lui Isus Euharistie oferindu-i adoraţia noastră, lauda noastră şi iubirea noastră, vom putea trăi în mijlocul fraţilor transmiţându-le lumina lui Cristos, dându-le curajul de a depăşi orice barieră, orice diviziune, ca semn al reconcilierii.

Nu există alt mijloc ca semn de fraternitate în lume, decât acela de a prelua de la Celebrarea Euharistică şi de la adoraţie toată puterea şi harul pentru a fi o mărturie, un continuator al vieţii lui Isus în lumea de astăzi.

Un astfel de exemplu putem vedea în viaţa Victorinei Le Dieu, Fondatoarea Surorilor lui Isus Răscumpărătorul, al cărei scop mărturisit era acesta: «Euharistia va fi firul de aur care va lega strâns succesiunea evenimentelor şi vârtejul călătoriilor şi va face din ea o fiinţă consacrată, care trăieşte din Euharistie şi pentru Euharistie. Ea nu va pierde niciodată această atitudine interioară, nici chiar în orele cele mai întunecate. Mai mult, va reuşi să o reverse în toţi cei care o vor înconjura: în cei scumpi, în fiicele sale spirituale, în cunoscuţi şi în copiii pe care, din când în când, în diferite locuri, Dumnezeu i-i va încredinţa. Fie că lucrează sau călătoreşte, fie că scrie sau vorbeşte, ea nu iese niciodată din acel climat de rugă şi adoraţie».

Să fie aceste pagini un îndemn pentru orice persoană care le citeşte şi să ne ajute să răspândim împărăţia lui Dumnezeu în această lume dezbinată, rătăcită, însângerată.

Vom împlini întocmai misiunea noastră de apostoli ai Iubirii de care Cristos ne-a dat exemplu oferind sângele Său divin.

El să ne dea harul de a-L urma până la sfârşit.

Surorile lui Isus Răscumpărătorul

Prefață: Surorile lui Isus Răscumpărătorul